Terapia logopedică la copii și adulți

Deficitele de limbaj au o prevalența crescută în copilărie, de multe ori ele trec neobservate sau manifestările sunt minimizate de către familie, așa încât odată cu trecerea timpului, netratarea lor poate avea consecințe importante în viață copilului. Dificultățile de limbaj se pot manifestă într-o formă ușoară spre severă (în cazurile în care sunt secundare unor tulburări de natură neurologică).

Ce dificultăți de limbaj pot să apară și cum se manifestă?

• Tulburările de vorbire  sunt caracterizate de deficite în articularea sunetelor (stâlcește cuvinte, omite / adaugă sau înlocuiește sunete)
• Tulburări de ritm și fluență: reprezentând bâlbâiala.
• Tulburări de voce: ce se manifestă prin schimbarea vocii spre o voce aspră, răgușită, sau nemodulată. 

În tulburările de limbaj copilul prezintă:

o    Deficite în folosirea limbajului oral.

o    Dificultăți gramaticale și fonologice (folosirea incorectă a formei limbajului).

o    Dificultăți semantice (folosirea incorectă a înțelesului limbajului).

o    Dificultăți pragmatice (folosirea incorectă a funcției limbajului).

Câteva dintre semnele ce nu corespund cu o dezvoltare normală a copilului și care ar trebui să atragă atenția părinților astfel încât ei să se adreseze unui profesionist.

    Semnele în primii ani de viață:

o    Dificultăți în a reacționa la sunete

o    Plâns atipic

o    Răspunsuri limitate la interacțiunea cu ceilalți

o    Înțelegere limitată a limbajului

o    Dificultăți în interacțiunea cu copiii din jurul lui

o    Întârziere în apariția primelor cuvinte sau a propozițiilor scurte (2-3 cuvinte)

      La vârstă școlară manifestările sunt diferite:

o    Dificultăți în a urmă instrucțiuni

o    Dificultăți de exprimare verbală și înțelegere atât a limbajului oral cât și cel scris

o    Dificultăți în a povesti diverse întâmplări

o    Dificultăți în a folosi un limbaj adecvat contextului social

      Semnele cele mai comune ale deficitelor de limbaj ce pot fi observate încă din copilărie:

o    Abilități insuficient dezvoltate ale limbajului receptiv

o    Abilități limitate ale limbajului expresiv (folosirea unui număr mic de cuvinte, verbe)

o    Dezvoltarea limitată a pronunției sunetelor (pronunță un număr mic de consoane, greșeli în pronunțarea vocalelor)

Dacă există un diagnostic principal cu cauze neurologice, motorii sau ambele și sunt prezente dificultăți de comunicare atunci se recomandă începerea terapiei logopedice de la o vârstă cât mai mică.

     Terapia tulburărilor de limbaj

Se încadrează în tulburările de comunicare și afectează limbajul receptiv (înțelegerea), limbajul expresiv (exprimarea) sau poate fi un deficit mixt în care este afectat atât înțelegerea cât și exprimarea.
Se caracterizează prin prezența dificultăților în achiziționarea și utilizarea limbajului datorită deficitelor în înțelegerea sau producerea lexicală, a structurii propozițiilor și a discursului. Această tulburare afectează dezvoltarea vocabularului și a achizițiilor gramaticale.

Câteva semne ce ne arată prezența tulburării:

•   Primele cuvinte și propoziții ale copilului apar cel mai probabil mai târziu raportat la vârstă medie de apariție a limbajului
•   Vocabularul este mult mai redus cantitativ și mai puțin variat precum al celorlați copii
•   Propozițiile sunt mai scurte având mai multe erori gramaticale (în special la timpul trecut)
•    Poate avea dificultăți în a-și găsi cuvintele, a improviza definiții ale cuvintelor sau slabă înțelegere ale sinonimelor, cuvintelor cu mai multe înțelesuri sau jocuri de cuvinte adecvate vârstei.
•    Probleme în a-și reaminti cuvinte noi, în a repeta o succesiune de informații verbale (număr de telefon, o lista de cumpărături)
•    Abilitate redusă în a da informații despre evenimente cheie și de a povesti

Tulburările de limbaj sunt diferite de întârzierea în limbaj. Atunci când copilul prezintă o întârziere în limbaj, aceasta presupune că vorbirea și limbajul s-au dezvoltat însă mai târziu decât în mod normal, raportându-ne la vârstă medie de dezvoltare a acestor abilități. În cazul unei tulburări de limbaj, vorbirea și limbajul nu se dezvoltă normal și apar diferențe între vorbirea copilului cu tulburare de limbaj și a celorlalți copii cu dezvoltare normală.

Logopedul este persoana specializată în observarea, diagnosticarea și tratarea tulburărilor de vorbire. De asemenea, sunt evaluate și alte aspecte secundare vorbirii cum ar fi abilitățile motorii sau fluența vorbirii.

În urmă colectării informațiilor din cadrul evaluării, testelor și observațiilor logopedului, se realizează un plan de intervenție adaptat nevoilor copilului. Se vor lua în considerare vârsta și tipul tulburării de vorbire și se vor stabili obiectivele de lucru. În funcție de particularitățile fiecărui caz se vor lucra sau nu exerciții oral-motorii de coordonare și poziționare a elementelor aparatului fono-articulator.

Intervenția se va realiza în prezența părintelui sau însoțitorului, chiar dacă aceasta este în format online. În procesul de recuperare este foarte importantă implicarea activă a părinților. La recomandarea specialistului, exercițiile vor fi lucrate și acasă, într-un mediu calm, confortabil copilului și într-o manieră non-intruzivă, ludică.

Printre cele mai comune tulburări de vorbire regăsim:

• Tulburări neuro-motorii: afazia, apraxia, dizartria- apar și la adulți       
• Tulburări ale sunetelor: dislalia.
•  Tulburări de ritm și fluență: bâlbâiala.
•  Tulburările de voce.
• Tulburări orofaciale miofuncționale