Consiliere și intervenție psihologică
Intervenţia psihologică constă în:
• educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (ex. prin prevenţie primară şi secundară);
• consiliere şi terapie suportivă în cazul tulburărilor de personalitate, anxietate, depresie, tulburări distimice, sindrom anxios și/sau depresiv, fobii, atacuri de panică, obsesii și compulsii, tulburări afective, nevroze, tulburări de comportament alimentar, tulburări de somn, tulburări cauzate de stres post-traumatic, tulburări de adaptare, de control al impulsului, demențe (demența Alzheimer, demența Parkinson, demențe senile, demențe vasculare), tulburări apărute ca urmare a accidentelor vasculare cerebrale (AVC), tulburări de memorie, etc.;
• consilierea în situaţii de criză şi asistenţa bolnavilor terminali;
• optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (ex. coaching);
• terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup, cuplu şi familie);
• terapii standard de relaxare şi sugestive;
• consiliere specifică obiectivelor medicale (ex. creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.);
• managementul conflictului şi negociere.
Oferim:
- Intervenții validate ştiinţific sub aspectul eficienţei.
- Intervenții considerate eficiente prin consensul specialiştilor.
- Intervenţii derivate din pregătirea profesională (teoretică şi practică) .

Intervenția și consilierea psihologică se recomandă în cazul:
- tulburări de anxietate generalizată, tulburare de panică, fobii
- tulburare de stres post-traumatic, tulburare de stres acut, tulburare obsesiv-compulsivă
- tulburări de personalitate sau modele prea rigide și nefuncționale de comportament, gândire și dificultăți relaționare cu ceilalți
- tulburări de adaptare sau dificultăți în managementul momentelor de criză ale vieții (doliu, despărțiri, divorț, conflicte, boli, alte traume)
- tulburările somatoforme (simptome fizice care au cauză psihologică)
- crize existențiale
- creșterea încrederii în propria persoană, învingerea timidității
- învățarea și exersarea asertivității (capacitatea de a spune „nu” sau de a-ți susține părerea, fără agresivitate sau vinovăție)
- învățarea unor modele de gândire sau comportament noi, constructive
- episoade depresive ușoare, medii (se poate doar psihoterapie), severe (alături de tratament medicamentos, după o perioadă de stabilizare a stării pacientului)
- tulburare afectivă bipolară, schizofrenie, tulburare schizoafectivă (doar alături de medicație), cu rol în psihoeducație, creșterea calității vieții